.................$uprAd☼ză de √isἐ

Ce urasc mai mult decat mersul la examene? In mod sigur... mersul la dentist! Da, exact! Ce conteaza ca acum am 20 de ani? Asta e o frica mereu in voga :D. Numai cand ma gandesc la mirosul ala pe care e imposibil sa nu-l simti cand stai in sala de asteptare, sau zumzaitul ala enervant al aparatului al carui nume nu reusesc sa mi-l amintesc (freza?) sau exclamatii de genul ” Va doare? Ah..ma gandeam ca nu e nevoie sa va anesteziez”. Nici nu pot sa ma decid care dintre astea e mai nasoala : mirosul, zgomotul sau persoanele care ies de acolo cu o falca in cer si una in pamant (la propriu), dar cred ca numai una ar fi fost de ajuns ca sa treaca pe locul 1 la ”Places I hate the most”.
De fapt, frica asta a mea exista de cand eram mica. Nu cred ca ii placea cuiva sa mearga la dentist ( care esti meh ala?). La inceput pentru probleme mai mici gen.. sa imi scoata un dinte si dupa, cu probleme mai mari, like : CARII!
Mi-am jurat ca nu voi mai manca dulciuri niciodata, pur si simplu nu merita fratioare! Ei... prima mea carie.. prima mea experienta la stomatolog... de neuitat. Aveam cam 6 ani si ma incurajau toti... lasa Andreiutza, ca nu se intampla nimic, nu o sa te doara nimic, o sa vezi! Toti mergem la dentist, esti fetita mare (…..) Si asa mai departe. Si pe langa asta mi-au si promis ca dupa o sa mergem sa imi ia jucarii. Forma asta de santaj mergea intotdeuna. Ajungem noi acolo si asteptam. Deja simteam pericolul, mirosul ala, desi era pentru prima data cand il simteam, il asociam deja cu raul suprem, fetele posomorate ale oamenilor care asteptau acolo si ..ouh, doamne! Zgomotul ala! Nimic care provoca un asemenea zgomot putea sa fie ceva de bine!! Ce putea sa fie? Un carusel? Nu, nu eram chiar atat de fraiera incat sa cred ca ma asteapta un carusel dupa usa aia, deci era clar! Trebuia sa plec de acolo, imi facusem juramantul ca nu o sa mai mananc dulciuri niciodata si gata. Dar buni era prinsa intr-o discutie in contradictoriu cu o femeie in varsta despre “cat de bine era pe vremea comunismului” si cat de naspa e acum ( atunci ). Ma enerva chiar si pe mine ce vorbea femeia aia acolo( nu stiam multe despre comunism, dar stiam sigur ca e rau.. dar nu mai rau decat dentistul nu avea cum sa fie). Trebuia sa plecam!! Si tocmai cand am facut-o pe buni sa fie atenta la mine… a iesit dentistul din cabinet sa ne cheme acolo…
Situatia se imputise rau de tot, eram in cabinet cu dentistul, imbracat in alb si manusi in mana … bineinteles ca incercam sa fiu cat mai tare. Ah da, si era si buni acolo.
Ce a urmat, nu e greu de imaginat. Inainte de inceperea operatiunii il tot intrebam “daca o sa ma doara” si dupa aia am clacat: plansete, tipete si “buniiiiiiiiii”::((. Sunt sigura ca daca stiam sa injur, faceam si asta.
Daca m-a durut sau nu pana la urma, nu mai tin minte dar in capul meu m-a durut sigur.
Dupa experienta asta am incercat sa evit cat mai mult sa merg la dentist, cand trebuia sa imi cada vreun dinte de indata ce mi se impunea dead-lineul (”maine mergem la dentist”), trecem la treaba si incepeam sa trag de el in toate modurile posibile. Trebuie sa recunosc ca a functionat de fiecare data, toti dintii mi i-am scos singura. Devenisem un fel de experta, de la incisivi, la canini, la premolari sau la molari.. ii scoteam pe toti!
Si slava Domnului ca nu am mai avut probleme cu dintii … pana azi cand a trebuit sa ma duc din cauza unei mici probleme cu maselele de minte. S-a dovedit insa a fi cea mai placuta vizita la dentist facuta vreodata. Doar s-a uitat la mine, a zis ca am dinti frumosi (yees!!!) si nu mi-a facut nimic. Stau chill..pana data viitoare zambesc, ca sa mi se vada dintii :D