.................$uprAd☼ză de √isἐ

Si totusi viata iti ofera fluturi. Ai observat ca uneori ei sunt altfel decat stim noi ca sunt? Ca desi sunt ai nostri ei zboara atat de sus incat nu-i mai poti cuprinde cu privirea. Am citit odata un text care vorbea de fluturi tinuti in cutii. Carora putea sa le admire frumusetea dar carora nu le dadea drumul sa zboare. Eu mai degraba cred ca fluturilor le era frica sa iasa de acolo.

Hai sa nu ne mai ascundem. Si eu imi tin fluturii departe de agitatia cotidiana. Departe de nebunia din oras. Si cateodata chiar ascunsi de majoritatea oamenilor. De ce? Pai cred ca si mie mi-e frica. Uneori imi dau seama ca si daca i-as lasa liberi, probabil ca majoritatea i-ar ignora. Ar deveni parte din peisaj si ar trece neobservati. Cate un copil intinde mainile si incearca sa-i prinda. Poznasii nu se lasa si parca prind viata si mai tare.

Oamenii mari isi tin fluturii pentru ei. Cei cativa care inca ii mai au. Majoritatea au renuntat demult la ei. La ei si la fluturi…

Si sunt de acord ca o parte din fluturi mor. Fie ca le-a sosit vremea, fie ca s-au apropiat prea mult de flacara… Cu toate astea sunt sigura ca si doar cativa dintre cei care au supravietuit pot deveni iar o multime… ca atunci cand eram copii. Astazi suntem la fel. Ne jucam doar de-a oamenii mari si ne-a furat de tot jocul. Am uitat de culori, am uitat de zbor si mai ales am uitat de dansul lor. Si de dorintele noastre.

Stai chill, trebuie doar sa fii atent la ce-ti doresti…