.................$uprAd☼ză de √isἐ

Mi-a rămas în cap din De ce iubim femeile: “pentru că au de fiecare dată orgasm. Pentru că dacă n-au orgasm nu îl mimează”. De ce ar minţi cu atâta neruşinare Mircea Cărtărescu, după ce a înşirat toate lucrurile acelea frumoase despre femei? Aceste propoziţii anuleaza sensul întregului capitol şi reprezintă un semnal că totul e o mare bătaie de joc?

Dacă îţi aduci aminte suficient de repede titlul cărţii şi că el scrie despre femei pe care el le-a iubit, atunci îţi dai seama că vorbeşte serios, că da, femeia pe care o iubeşti nu mimează orgasmul. E o metaforă pentru sinceritate (o sinceritate supremă sau o supremă metaforă), iar asta e o condiţie esenţială pentru iubire. Deci în loc să desfiinţeze, remarca despre orgasm vine să susţină afirmatiile anterioare.

Cărtărescu nu a scris “De ce iubim noi, toţi bărbaţii, toate femeile din lume?” şi n-a enumerat calităţile pe care ar trebui să le aibă o femeie ca să fie demnă de iubire. A descris calităţile care sunt demne de iubit la o femeie sau pe care i le atribui inconştient atunci când o iubeşti. Fără urmă de mister, titlul ar fi fost: “De ce iubim femeile pe care le iubim.” Adică asta e premisa: că le iubiţi. De-aia vi se par creaturi divine :D

Dar există oare bărbatul care să suporta sinceritate deplina?...

Eu cred că majoritatea preferă “o minciună onestă”, adică "prefă-te în draci şi apoi spune-mi că e pe bune" :)))))

Escus Dee spune: " Mai bine un adevar care doare decat minciuni ce par de vis..." :P