Cuvintele nu sunt pentru ochi, urechi sau limba. Ci doar duritatea lor pe umezeala gingiilor noastre face legatura intre cele doua parti. Asezate vulgar, dar cu grija, sau scapate in dragoste, dar sifonate, bucatile astea mici din viata noastra pe care le numim "cuvinte" sunt precum un somn adanc: fara scapare si comode.
Le-am putea pune cap in cap, picioare in picioare, ochi in ochi, buze in buze, spate in spate, degete in mangaieri, palme in lovituri, obraji in vanatai si frunti in minti inalte.
Sunt ametitoare si amenintatoare. Curate si des curtate.
In mieunat de pisica, un cantec, un vers si-o carte.
Cu totii stim cuvinte multe, dar putine cu inteles. Indiferent de limba in care le rostim...
Cuvinte multe ne stiu, dar nu ne-au dat nici pana acum un sens.
...
Daca tac... o fac prea mult
Daca vorbesc, nu-mi iese nimic in plus
astfel incat
Deseori as vrea sa ma opresc din scris cu doua fraze mai devreme, decat cu doua mai tarziu. Ar fi cu mult mai simplu, asa... ca un vers spus pe de rost.
Daca nu reusiti sa citit textul de mai sus, puneti-va degetele aratatoare la coada ochilor si trageti in lateral (faceti-va ochi de chinez ;))
Veti afla astfel cauza problemelor dumneavoastra de vedere ;)
Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire
