La ce te gândești când auzi ”dans la bară”?
În mintea bărbaților apare în secunda doi imaginea unei tipe hot, dezbrăcată, care se zbenguie pe lângă o bară, încercând să ridice nivelul hormonilor până la limita maximă, apoi vine întrebarea retorică: „La ce performanțe au fetele astea la bară, oare ce performanţe pot obţine în pat?”.

Vizionând un dans la bară, oamenii în vârstă sau hirotoniții (bine...cu câteva excepții) nu ar face altceva decât cruce cu mâna stângă. Parcă mi-o imaginez pe bunica: „Vai di mini, rău o mai ajuns lumea asta. Cum să nu ni bată Dumnezău? Uiti-oleacă, Andreeii! Ci dispuieti is copkilili celea. Ptu, a li dracu curvi nerusânati, rămân în curu gol di față cu atâta lumi. Vai di mini șâ di mini, ia uiti Andreeei cum sâ freacă nerusânatili di țava ceia!”

Până nu mai demult, dansul la bară reprezenta doar ceva "rușinos" si se adresa exclusiv domnilor, fiind practicat în cluburile de profil de către fete cu moralitate îndoielnică.
Noile generații au dat însă o nouă dimensiune acestui stil de dans. Acum, dacă știi să dansezi la bară și o faci foarte, foarte bine, poți participa la un concurs de gen. Anul acesta s-a desfășurat cea de-a treia ediție a Campionatului Mondial de Dans la bara, în Tokio. Acolo concurează în special foști gimnaști și acrobați. Numărul la bară are un grad ridicat de dificultate, cerând o condiție fizică excelentă. Ceea ce urmeaza în clipul următor este incredibil: arta pură și dans pe verticală.






Organizatorii concursului țintesc și mai sus. Vor ca dansul la bară, întâlnit cu precădere în cluburi, să devină disciplină olimpică.

Chiar și în Anglia sunt numeroși adepți ai acestui „stil”(?) de dans. Pe principiul „dacă nu te atrage învățătura, măcar să razbați cumva în viață”, studenții de la Cambridge au acum opțiunea de a lua lecții de dans la bară în universitate.

Umblă zvonuri cum că, în Rusia, fetele urmează cursuri de dans la bară pentru a pune mână de barbații bogați.Iată și dansul unei rusoaice care m-a impresionat prin coregrafie și melodia aleasă:



Astăzi mi-am pus o întrebare în oglindă. Aș fi în stare să realizez un show la bară în fața întregii lumi (inclusiv familia) dacă aș avea condiția fizică necesară? Răspunsul a fost NU. Una e să mă prostesc din când în când alături de prietene, alta e să mă urmărească ’jde mii de oameni dansând sumar îmbrăcată. Nu aș putea depăși bariera psihică pe care ți-o dă numai gândul că acesta este un “dans” al seducției practicat doar în anumite “cercuri”. Deocamdată :D

1 Comment:

  1. BeznaWarrior said...
    Daca admitem ca definitia artei este excelenta intr-un anumit domeniu, oricare ar fi el, atunci putem sa consideram si ca nea Gogu, strungarul, este artistul care produce cele mai artistice piulite. Sau ca Sandra Romain, inventatoarea DP-ului anal, este artista incoronata a filmelor porno. Acum depinde din ce unghi privesti. Nu stiu altii cum sunt, vorba lu' Creanga, dar pt mine, o chestie artistica e aia care bucura deopotriva ochiul si mintea nu ceva care imi provoaca o erectie. Din punctul meu de vedere nu e nimic artistic in faptul ca o tipa isi freaca bijboaca de o bara de metal. Oricat de bine sau de spectaculos ar freca-o. Tot frectie la bara de fier se cheama. Si nu e nimic diferit de ce face nea Gogu strungaru'. Acum sunt convins ca putem gasi si persoane pt care ce fac Guta si compania se cheama arta. Si exemple ar fi multe, depinde doar de cel care priveste si isi da cu parerea.

Post a Comment



Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire