.................$uprAd☼ză de √isἐ

2010, Iarna
Mi-am deschis agenda la capitolul EX la la la...


Când te uiți la mine, ce vezi?! Incerci să nu mă observi, să treci cu privirea pe lângă mine de parcă aș fi doar o particulă infimă de aer pe care o respiri inconștient. Sau probabil că vezi un bloc de gheață care-ți îngheață privirea și iți taie răsuflarea.
Dar tu când te privești în oglindă, ce vezi?! Nu cred că vezi nimic, prostia te-a orbit, ți-a întunecat privirea, ți-a distrus mintea și sufletul. Ți-a furat visele în doi.
Eu când te privesc văd acum un nimic cu N mare în loc de TOT ce-a fost cândva. Văd o urmă de rușine și de regret, o haină ruptă și distrusă la căptușeala, văd o oază de minciună curgând din ochii tăi. Văd lipsa de curaj și-o dorință fără sens de a alunga tot ce-i bun de lângă tine. Ai fost altceva pentru mine. Ai fost totul :) Ai fost gândul meu secundă de secundă până când Timpul a căpătat o altă dimensiune pentru mine.
"Ai fost"... la perfect compus, căci luna ta s-a transformat în semiluna lui, muntele s-a înecat în mare, Biserica Neagră s-a colorat în roz, iar ochii tăi nu mă mai orbesc. M-am trezit.
Știi... uneori mă oglindesc pe cerul cu lună plină, pătat de lacrimi uitate și văd o pană frântă. Intorc privirea și zâmbesc... N-ai reușit să-mi tai aripile. Mi-ai smuls doar o singură pană de zeitză care-mi amintea de tine, de prostia ta, de orgoliul meu. Ai trădat aproape toate confesiunile mele, ai trădat fiecare cuvânt al meu, gest, fiecare privire fascinată de tine, fiecare sărut, dorințe, vise, sentimente. Acum toate sunt pisate în sufletul meu. Nu am altceva de făcut decât să aștept o suflare de vânt. Si-o să-ți iei zborul și tu și pana smulsă din mine și cioburile de tine pisate de sufletul meu. Incet, încet. Voluntar. Instinctiv. Auto-apărare. Te trimit în negura tacerii, te îngrop în nisipul de pe fundul mării.

Nu din iubire, nu din ură, ci din orgoliu.

Erai TOTUL in trecut. Ai dispărut. La perfect compus. ADIO, bye bye, te pup.