Mi-am promis saptamana asta ca am sa incerc sa scriu din nou pe blog, dupa atata timp de nepostat. Nu conteaza despre ce, doar sa scriu... atunci cand sunt ametita.
Si cum patru zile am fost intr-o stare pink, am reusit sa imi expun gandurile, mai mult sau mai putin corect din punct de vedere gramatical (daca e vreo greseala, scuzati-ma. ma intelegeti, nu?:D ). Politica ar fi un subiect prea greu de dezbatut atunci cand esti ametit. Daca stau sa ma gandesc mai bine, orice subiect este greu de dezbatut. Asa ca..
Incep cu inceputul...afara ploua :)) AM aflat de la varamea, Aly,ca nu trebuie sa fugi d ploaie. E un fenomen placut, cu efecte surprinzatoare. Observa doar: ploaia pune oamenii in miscare, ii dezmorteste, ii face sa alerge. E unul dintre putinele lucruri care ii face pe
oameni sa se imbratiseze, sa imparta acelasi obiect (umbrela). Si totusi... toti fug de ea!
Saraca, parca i-ar topi. Ce-are ploaia? PAri inocent, pur, cand esti ud. DAr pl
oaia nu te spala de pacate. DOar strazile si cladirile prafuite :)
LA urmatoarele picaturi de ploaie o sa ies afara, fara umbrela. Am s-o admir de-aproape, am s-o las sa-mi atinga parul, buzele. Nu ma topeste pentru ca am invatat sa fiu din piatra. Multi oameni se considera dulci. In cazul asta de ce ploaia nu ii topeste? Sunt acri.. acri si amari, uneori acidutzi.
P.S: Nu mai recitesc articolul pana cand nu ma ametesc din nou :P
5 Comments:
Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Tu fiind...?
PS Cand eram mici asta era principala distractie cand ploua: sa dam ture de bloc prin ploaie.Eram filosofi de mici chiar daca stateam in Diham.