Frig, aglomeratie, oameni obositi. Asta se observa sambata seara dupa ce astepti jumatate de ora sa ajunga un tramvai. Si cand te luminezi la fata vazand unul... iti dai seama ca nu e cel pe care il astepti tu.
Un "purandel" brunet, cu nasul rosu si ochii mari holbati, coboara dintr-un autobuz. E unul dintre copii care colinda calatorii prin tramvai, desi Craciunul a expirat de cateva saptamani. Zgribula de frig. Toti se uita cu scarba la el. Toti judeca fara sa deschida ochii.
In aglomeratie, imi atrage atentia o tiganca. Fusta viu colorata ii atarna prin zapada nisipoasa, murdara. Are o haina verde cu blana la gat, in contrast cu cizmele rosii, cu toc subtire si lung. Nu pare sa aiba mai mult de 30 de ani. Copilul se indreapta spre ea cu privirea in pamant. "-So karas? Ti-o iesit ceva bani azi?". Purandelul baga mainile inghetate in buzunarul de la pantalonii rupti in genunchi. Scoate cateva bancnote verzi. Tiganca ii numara si-i baga in buzunarul. "-Da' manga si mie bani sa iau o jiaka, ca-i frig", spune copilul prinzand curaj. Nu primeste insa niciun raspuns. Tiganca aprinde o tigara si se aseaza pe o banca. Statia e acum aproape goala... In sfarsit apare si tramvaiul pe care il astept. Urc repede. "Hute ande leste, ca pleaca soferu' de tranvoai!". Purandelul o asculta si fuge sa prinda tramvaiul. Isi continua astfel programul de lucru: o colinda cantata cu glas tremurat, nume sfinte stalcite si batjocura din partea tuturor...
0 Comments:
Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire
